Eu si noi

Ascunse imi sunt gândurile in tăcerea serii. 

Ascult in taina doar liniștea nopții

 Inchid ochii și simt cum te apropii 

Sa ma săruți... apoi.....să mă domini. 

 Îți simt parfumul, îți simt răsuflarea usoara 

Ma privești contemplând ,pentru ultima oară 

Ma dezbraci de temeri, regrete si dorințe Iar eu mă ascund .....la tine in brațe.

 Privirea îți este grea, sarutul parcă temător

 Ma cauți printre așternuturi iar eu simt ca mor 

Ai vrea să mă ucizi ,strangandu-ma la piept 

Si totuși.....imi dai viața sarutandu-ma încet. 

 Ne îmbrăcăm cu un sărut ,trupul gol si rece 

Doar luna ne veghează si timpul se opreste. 

Ne ascundem de noi cu o ultima îmbrățișare 

Trăind împreună a magiei chemare.

 Te las sa ma descoperi, te las sa ma creezi 

Precum un sculptor, trupul mi-l modelezi Si... de carnea mi-ar fii din lut.

 Viața mi-ai da ,doar cu un sărut. 

 Un sărut pe frunte, sa stiu ca ma prețuiești, 

Un sărut pe buze, să simti că trăiești, 

Un sărut pe gat ,să-ți simt parfumul ușor, Un sărut pe piept, să simți cum mor, 

Un sărut pe spate să mă arunci in abis, 

Un sărut ușor, să nu mă trezești din vis. 

 Iar eu....voi fii blândă și nebuna in taina mea

 Printre suspine ,voi trai fericirea, 

Fericirea de-o clipă ce veșnic o păstrez Fericirea supremă atunci când te îmbrățișez 

 Nu-ti ascunde privirea, vreau doar să te cuprind 

Lasa-ma să te iubesc ....cum te iubesc in gând. 

Nu mă alunga, lasa-ma să te sarut 

Uita de toate, căci eu de mine uit. 

 Si atunci când vei simți cat te iubesc 

Îți vei dori, ca din vis, să mă trezesc

 Iți vei dori iubirea mea nebuna

 Sa ne cunoaștem iar....sa te țin de mână. Păcatul meu, sa fie asumat 

Atunci când am vrut sa fii sărutat 

Si greseala ta nevinovată 

Atunci când m-am lăsat sărutată. 

 Viața a vrut să te cunosc intr-o seara Când am simțit că trăiesc prima oară 

Viața a vrut să ne luăm rămas bun Alergând fiecare pe al său drum.

 Nu sunt trista, nu plâng de dor 

Vreau sa trăiesc atunci ..când simt ca mor

 Vreau sa merg pe calea mea intunecata 

Si sa ma bucur ....ca am fost sărutată 

 Îți simt căldura, îți simt liniștea 

Atunci când viața imi este grea 

Te caut si te chem în noapte, târziu 

Atunci când sufletul, îmi este pustiu. Renasc si ma mint ca sunt fericita 

Lupt cu viața pentru a fi iubita 

Dăruiesc o inimă dar îngenunchez, 

Privesc spre cer si ma întristez. 

 Ai adus lumina in privirea mea 

Ai fost un luceafăr, printre stele 

Ramai in suflet si nu te voi uita 

Ramai, te rog, in gândurile mele . 

 Îmi este dor de noi, imi este dor de tine Imi este dor de păcatul nostru nevinovat

 Imi este dor să te sarut, să simt că ești cu mine 

Sa trăiesc pasiunea.....de care n-am uitat.

 Nu arunca cu pietre, atunci când singură ma condamn la nefericire, 

Nu mă judeca, atunci când plâng de dor si trăiesc dintr-o amintire, 

Nu mă ingenunchia, atunci când mă plec in fata ta, 

Nu judeca, ci asculta-ti doar inima. 

 

Sunt om, trăiesc în păcatul meu 

Ma lupt cu mine, chiar de-mi este greu, Sunt femeie......pătimașă si nebună 

Si nu uit cand te-am luat de mână. 

 Dincolo de judecata de apoi 

Imi amintesc de magia dintre noi 

Imi amintesc de-al nostru sărut 

Si retrăiesc ce nu pot să uit. 

 Acum ,când ai uitat de mine si totul este efemer,

 Te rog, nu mă judeca ,iar eu.... voi privi spre cer 

Voi cere iertare pentru iubirea mea nebuna Si când voi plânge destul.....îți voi da drumul la mâna. 

 Poti uita de mine dar nu uita de noi. Închide ochii .....cândva, eram doi 

Poti uita..... ceea ce ai trait 

Dar amineste-ti ca ai fost iubit. 

 Si atunci când te vei gândi la mine Zâmbește doar si uita de tine 

Traieste-ti viața așa cum ți-ai dorit

 Dar nu uita ca te-ai simțit iubit.

nu sunt .....

Nu sunt așa cum....as vrea sa fiu
Iubita ta , sărutul tău de dimineață
Nu sunt cum....mi-aș dori eu
O gura de aer , un zâmbet pe față.

Sunt doar gândul tău.... trecător
Atunci când simți ca vrei sa evadezi ,
Sau poate liniștea....clipelor
Pe care le cauți și ai vrea sa crezi.

Sunt o amintire, o clipă retrăită
Atunci când sufletul îți este obosit,
Sunt ....poate, un gând de dor rătăcit
Atunci când vrei sa fii iubit.

Sunt momentul tau de nebunie
Atunci când, nu știi ce vrei să simți,
Sunt adevar dar.... știi ca te minți
Atunci,când te sărut liniștit.

Rătăcind

Ne rătăcim in brațele deziluziei și amăgirii pretinzând că suntem reali.
Ne mințim cu o iubire efemera doar pentru că nu mai știm ce este iubirea și am uitat de acel moment când totul era real.
Ne ancoram într-un prezent derizoriu visând la un viitor abstract. Nimic nu mai este așa cum simțeam în trecut , cuvintele nu ne mai incarca emoțional, visele s-au spulberat și odată cu ele ....speranța că ne vom putea regăsi cândva.
Nimic din ceea ce trăim nu este așa cum am crezut sau poate, nu am avut cu adevărat o credință în trecut. Poate că suntem slabi și nu putem lupta cu propria conștiință , nu ne putem urma visul si nu avem puterea de a renunța la amăgire. Poate conștientizăm nefericirea și nu avem curajul unui nou început fara a privi înapoi. Suntem sclavii pretextelor pentru propria neputință , suntem meschini in fata propriei ființe și lipsiți de puterea unui discernământ crud. Ne este teama de noi dar căutăm refugiu în cei ce nu au puterea de a decide pentru noi. Știm că nimeni nu este arbitrul nostru și totuși ii desemnăm sa aleagă pentru propria viață, propriile sentimente și dorințe. Știm că nu o vor face , știm că nimeni nu poate decide doar pentru că noi suntem mai slabi decât ei.
Nimic din ceea ce a fost nu mai poate fi atunci cand am renunțat să luptăm. Mimam fericirea în propria nefericire și ne lăsăm în brațele efemerului doar pentru a simți că trăim. In acest joc cu propriile sentimente , simțim noi trăiri pe care le iubim mai mult decât pe noi. Sentimente pe care le căutăm pentru a evada din propria minciuna, sentimente de care ne-am îndrăgostit.

doar sperante

Privesc in urma pe drumul meu
Îl simt si acum, împovărat și greu

Caut clipele când tristețea nu ma cuprindea

Si rămân.... doar cu amintirea grea.

*

Umbrită imi era fericirea
Clipelor trecute in zadar
Am căutat lângă mine iubirea
Dar am rămas cu un gust amar.

*

Speranțe trăiam in zorii zilei
Si tainice imi erau gândurile dimineții
Renasteam odată cu primul răsărit

 Dar simțeam ca trăiesc până la asfințit.

*

Apăsătoare era noaptea și clipele împovărate
De sperante si visuri de mult uitate Renuntasem la mine doar pentru a nu simți
Ca viața era cruda si iubita nu pot fii.

*

Nu aveam idealuri marete , nici gânduri fără cuget.
Erau doar sentimente strigate..... fără resunet,
Dorința de a simți...farmecul iubirii

 In viața ce o daruisem ,in schimbul fericirii.

*  
Căutam in mine puterea de a trăi

 In durerea ce mă cuprindea in fiecare zi,
Căutam îmbrățișarea doar pentru a uita

 Ca iubirea, nu este de partea mea.

*

 Cu lacrimi primeam sarutul așteptat

 Și clipa o trăiam..... intr-un oftat, 

De dorințe imi lăsăm sufletul cuprins, Sperând că iubirea inca nu s-a stins. 

*

Cu pasiune ii căutam dragostea in privire Sperând că voi găsi o rază de iubire. 

Ochii lui erau .....reci și goi Iar noi nu mai eram .... noi 

*

Triste erau nopțile când imi era dor

 Sa simt dragostea, să simt că mor, 

Sa renasc cuprinsă de o îmbrățișare, 

Sa trăiesc iubirea si a ei splendoare.

*

 Obosisem să caut iubirea de lângă noi,

 Obosisem să fiu....singura in doi,

 Traiam doar viața de zi cu zi

 Renunțând la dorințele inimii. 

*

Traiam din bucuria pruncului meu

 Căutând să lupt, să nu simtă ce simt eu Sa nu simtă dorința de a primi iubire 

Sa nu trăiască o clipă de dezamagire.

*

 Ma obisnuisem in propria resemnare Uitasem sa caut o îmbrățișare 

Uitasem sau poate vroiam sa uit 

Si, de nicăieri....am primit un sărut. 

*

Nu ma așteptăm vreodata să-i răspund 

Sa trăiesc o clipă.... așa profund

 Sa simt ce nu poți simți

 Sa ascult glasul inimii.

*

 Imi lăsasem sufletul zbuciumat

 Sa trăiască, să se lase sărutat 

Simțeam cum inima îmi tremura

 De fericire ca nu plânge, atunci când saruta. 

*

Cuprinsă in brate, așa cum îmi era dor, Uitasem de mine, simteam acel fior Simțeam o nebunie de dorințe uitate 

Într-un sărut nebun in clar de noapte 

*

Un sărut pătimaș, născut parcă din trecut Simțeam ca de-o viață ne-am cunoscut. 

Un sărut dulce si totuși zbuciumat 

Ma cautai si te lăsai sărutat.

*

 Ma lăsăm purtată in brațele seducției Sărutată fiind....in puterea nopții 

Ne cautam in lumina serii târzii 

Trupurile dornice de plăcerea iubirii.

*

 Renasteam cu fiecare sărut dăruit 

Si traiam clipa, sa simți că ești iubit

 Te priveam, deși nu ne cunoșteam

 Pentru o viață un sărut îți daruiam.

O dorinta

As fii vrut să fiu.... apa rece de izvor , 

 Să mă seci atunci .....când îți este sete și de iubire îți este dor 

Aș fii vrut sa fiu lumina ta de dimineață 

 Să te trezesti usor ....cu sărutul meu pe fata 

 Aș fii vrut sa fiu o gura de cafea fierbinte Să mă săruți atunci când îți aduci aminte . Un înger cu aripile frânte aș fii vrut sa fiu Să te strâng la piept și de mine sa nu știu

 Să-mi vindeci rănile să mă faci să zbor 

 Pe alte meleaguri .....in alt decor 

 Să simt cum trăiesc o clipă pentru o eternitate

 Să mă lași apoi .....sa merg mai departe.

 Aș fii vrut să fiu... furtună printre nori 

 Să te înalț la cer și apoi să cobori 

 Sa te sărut in nebunia mea 

Să fii al meu și eu .....poate a ta. 

 As fii vrut sa fiu... gardian al timpului trecut 

Să opresc clipa ....sa nu uit 

Să nu uit de sărutul nostru nebunesc 

Si în brațele tale să mă trezesc.

 Dorințe efemere, cuvinte spuse pe jumatate

 Iluzii și amăgiri apărute din necunoscut

 Le trăim în gânduri ascunse, deși suntem departe

 Ne amintim cum s-a născut primul sărut.

Darul vietii

In versuri te regasesti.
Iubitul poet te canta.
In drama , comedie si povesti
Pretutindeni esti numita.

Parfum de flori si alese cuvinte
Vesnic te-nsotesc,
Iar din balconul tau...Juliete
Spre acelasi Romeo privesc.

Traiesti in taina si esti nemuritoare.
Te-nasti din pantec si pururea esti
Si de trupul, vremelnic iti moare...
Invii din moarte si vie esti.

Iubirea ti-e numele.Asa te-au botezat
Strabunii veacurilor pierdute.
Si daruri in dar, ti-au dat
Dar nu stiau cat sunt de marunte.

Ce este mai presus de tine,
Ce dar numit altfel decat iubire?
Trainica in suflet si pururea mareata
Nascuta din iubire si vesnic in viata.

niciodată sau pentru totdeauna

Niciodată sa nu spui niciodată și niciodată să nu spui pentru totdeauna pentru ca totul poate începe și oricând se poate termina. Uneori nu aprofundam esenta acestor cuvinte dar de cate ori nu spunem ca " niciodată nu se poate intampla asta"? Credem ca detinem controlul și  putem gestiona multe situatii critice dar.....uneori nu ne gestionam propriile alegeri. Nu putem spune ca "viata" ne-a pus în fata faptului împlinit, de multe ori avem ocazia și puterea sa facem alegerile corecte și totuși....dăm vina pe viata. Atata timp cât un act din viata noastră se desfășoară cu acordul nostru , tacit sau nu, suntem direct răspunzători. Ceea ce nu depinde de noi poate fii numit "viata mi-a oferit obstacole sau satisfactii" și totuși....este de datoria noastră să le depășim sau sa le trăim. Nimeni nu își dorește sa fie nefericit dar ne putem stabili granitele nefericirii atata timp cât o conștientizăm, putem lua decizii în functie de propriile valori. Limita de acceptare este în functie de fiecare individ, de principii, care pot impune o scară ierarhică a nefericirii. De cate ori nu am întâlnit oameni care spun ca sunt fericiti cu ceea ce au? Ei nu mint doar ca sistemul de valori difera de la individ la individ. Sunt parteneri care își unesc destinele după ce își stabilesc un obiectiv, scopuri comune, dorinte și idealuri. Priviti individual pot avea alte valori, valori care sunt influențate de educatie, experienta emotională, implicare, determinare și....societate. Vom fii surprinși sa observăm ca, deși după standardele societătii suntem impliniti, avem alte obiective personale. Obiective ce pot fii materiale sau sentimentale. Un partener pe care îl vedeai până ieri ca fiind....... perfect poate deveni cauza nefericirii noastre ca indivizi. Poate ca sistemul lui de valori este același, așa l-ai cunoscut, acceptat și iubit dar tu ca individ ai alte asteptări. Cine poate gresi? El ,ca este constant în viziunea ta sau tu ca ai evoluat în viziunea lui? Trebuie sa existe  deschidere și comunicare pentru ca cei doi sa poată ajunge în punctul zero, sa fie deschiși și sa-și stabilească noi obiective comune, obiective care s-au dezvoltat împreună cu ei.Trebuie sa ajungă la un consens al așteptărilor dar de cele mai multe ori un cuplu ia decizii în functie de propriile orgolii și dispare notiunea de echilibru.Aici apar păreri contradictorii, valori diferite, asteptări pe care celălalt nu dorește sau chiar nu le poate îndeplini pentru ca....este fericit așa. Odată cu disensiunile apare și dorinta de a cunoaște ceea ce credem ca ne poate aduce împlinirea ca individ. Apare curiozitatea și permanenta căutare a ceea ce credem ca ne poate împlini pe deplin.......apare infidelitatea. Infidelitatea se dobândește odată cu renuntarea nostra de a fii sinceri și din orgoliul personal atunci când simtim ca s-a instalat rutina, lipsa de apreciere. Și totuși....avem capacitatea de a trăi în continuare in realitatea data  din compasiune, obisnuintă , dorinta de a nu distruge viata celuilalt sau refuzul de a renega trecutul și experientele dobândite dar....totodată trăim în minciună. Această conștientizare a diferentelor apărute sau a noilor sisteme de valori nu trebuie sa genereze și despărtirea. Ne putem complace în situatia creeata, ne putem adapta pornind de la premiza ca există iubire, putem face un compromis sau chiar putem renaște și fii fericiti. Depinde de capacitatea fiecăruia de a trece peste acest obstacol. Spun obstacol... pentru ca atunci când observăm și conștientizăm diferentele, asteptarile și valorile dintre noi....trăim intr-un permanent semn de întrebare. Sunt fericit? Pot fii fericit? Am capacitatea de a aduce fericirea? Depinde de inarcatura emotională pe care o dobandim înainte și după ce apare infidelitatea. Infidelitatea nu presupune doar consumarea actului înafara spatiului conjugal, presupune implicarea emotională, întrebările, neîncrederea, dezamăgirea. Dacă avem pretentia că sistemul nostru de valori este superior, trebuie sa ne ridicăm la acest nivel,sa avem suficientă răspundere atunci când căutăm cauza infidelitatii,sa conștientizăm totodată  ca nu există "niciodată" sau "pentru totdeauna".
Suntem propriul arbitru. Ne dorim sa trăim în compromis sau avem suficientă putere si determinare să luptam?Putem găsi un dialog, în primul rând cu noi sau ne complacem în nefericire? Există standarde ale fericirii sau ne putem creea propriile limite? Suntem de neînteles sau nu știm si nu avem curajul sa ne facem intelesi? S-a rupt magia sau ne căutăm alte repere tocmai pentru ca suntem slabi și nu ne asumăm propriile greșeli? Pentru a răspunde la aceste intrebari avem nevoie de încrederea în sine, conștientizare și autocunoastere, tărie de caracter. Sinceritatea fata de propria persoana,acceptarea propriilor greșeli, renașterea și echilibrul personal ne pot direcționa către împlinirea personală. Nu există iubirea supremă, există mai multe forme de a iubi, important este sa le trăim înainte de a le visa, sa le descoperim înainte de a le cauta, sa le acceptăm înainte de a le refuză. Poate ca vom spune și noi "sunt fericit cu ceea ce am" atunci când ne vom acceptă așa cum suntem, ne vom reinventa și reindragosti de cel căruia i-am jurat " pentru totdeauna". Fericirea nu se cauta, este în noi atata timp cât avem capacitatea de a darui, de a fii empatici, de a renunta la orgolii și de a ne adapta propriile standarde la realitatea concreta. Putem fii fericiti doar luptând pentru fericire.