niciodată sau pentru totdeauna

Niciodată sa nu spui niciodată și niciodată să nu spui pentru totdeauna pentru ca totul poate începe și oricând se poate termina. Uneori nu aprofundam esenta acestor cuvinte dar de cate ori nu spunem ca " niciodată nu se poate intampla asta"? Credem ca detinem controlul și  putem gestiona multe situatii critice dar.....uneori nu ne gestionam propriile alegeri. Nu putem spune ca "viata" ne-a pus în fata faptului împlinit, de multe ori avem ocazia și puterea sa facem alegerile corecte și totuși....dăm vina pe viata. Atata timp cât un act din viata noastră se desfășoară cu acordul nostru , tacit sau nu, suntem direct răspunzători. Ceea ce nu depinde de noi poate fii numit "viata mi-a oferit obstacole sau satisfactii" și totuși....este de datoria noastră să le depășim sau sa le trăim. Nimeni nu își dorește sa fie nefericit dar ne putem stabili granitele nefericirii atata timp cât o conștientizăm, putem lua decizii în functie de propriile valori. Limita de acceptare este în functie de fiecare individ, de principii, care pot impune o scară ierarhică a nefericirii. De cate ori nu am întâlnit oameni care spun ca sunt fericiti cu ceea ce au? Ei nu mint doar ca sistemul de valori difera de la individ la individ. Sunt parteneri care își unesc destinele după ce își stabilesc un obiectiv, scopuri comune, dorinte și idealuri. Priviti individual pot avea alte valori, valori care sunt influențate de educatie, experienta emotională, implicare, determinare și....societate. Vom fii surprinși sa observăm ca, deși după standardele societătii suntem impliniti, avem alte obiective personale. Obiective ce pot fii materiale sau sentimentale. Un partener pe care îl vedeai până ieri ca fiind....... perfect poate deveni cauza nefericirii noastre ca indivizi. Poate ca sistemul lui de valori este același, așa l-ai cunoscut, acceptat și iubit dar tu ca individ ai alte asteptări. Cine poate gresi? El ,ca este constant în viziunea ta sau tu ca ai evoluat în viziunea lui? Trebuie sa existe  deschidere și comunicare pentru ca cei doi sa poată ajunge în punctul zero, sa fie deschiși și sa-și stabilească noi obiective comune, obiective care s-au dezvoltat împreună cu ei.Trebuie sa ajungă la un consens al așteptărilor dar de cele mai multe ori un cuplu ia decizii în functie de propriile orgolii și dispare notiunea de echilibru.Aici apar păreri contradictorii, valori diferite, asteptări pe care celălalt nu dorește sau chiar nu le poate îndeplini pentru ca....este fericit așa. Odată cu disensiunile apare și dorinta de a cunoaște ceea ce credem ca ne poate aduce împlinirea ca individ. Apare curiozitatea și permanenta căutare a ceea ce credem ca ne poate împlini pe deplin.......apare infidelitatea. Infidelitatea se dobândește odată cu renuntarea nostra de a fii sinceri și din orgoliul personal atunci când simtim ca s-a instalat rutina, lipsa de apreciere. Și totuși....avem capacitatea de a trăi în continuare in realitatea data  din compasiune, obisnuintă , dorinta de a nu distruge viata celuilalt sau refuzul de a renega trecutul și experientele dobândite dar....totodată trăim în minciună. Această conștientizare a diferentelor apărute sau a noilor sisteme de valori nu trebuie sa genereze și despărtirea. Ne putem complace în situatia creeata, ne putem adapta pornind de la premiza ca există iubire, putem face un compromis sau chiar putem renaște și fii fericiti. Depinde de capacitatea fiecăruia de a trece peste acest obstacol. Spun obstacol... pentru ca atunci când observăm și conștientizăm diferentele, asteptarile și valorile dintre noi....trăim intr-un permanent semn de întrebare. Sunt fericit? Pot fii fericit? Am capacitatea de a aduce fericirea? Depinde de inarcatura emotională pe care o dobandim înainte și după ce apare infidelitatea. Infidelitatea nu presupune doar consumarea actului înafara spatiului conjugal, presupune implicarea emotională, întrebările, neîncrederea, dezamăgirea. Dacă avem pretentia că sistemul nostru de valori este superior, trebuie sa ne ridicăm la acest nivel,sa avem suficientă răspundere atunci când căutăm cauza infidelitatii,sa conștientizăm totodată  ca nu există "niciodată" sau "pentru totdeauna".
Suntem propriul arbitru. Ne dorim sa trăim în compromis sau avem suficientă putere si determinare să luptam?Putem găsi un dialog, în primul rând cu noi sau ne complacem în nefericire? Există standarde ale fericirii sau ne putem creea propriile limite? Suntem de neînteles sau nu știm si nu avem curajul sa ne facem intelesi? S-a rupt magia sau ne căutăm alte repere tocmai pentru ca suntem slabi și nu ne asumăm propriile greșeli? Pentru a răspunde la aceste intrebari avem nevoie de încrederea în sine, conștientizare și autocunoastere, tărie de caracter. Sinceritatea fata de propria persoana,acceptarea propriilor greșeli, renașterea și echilibrul personal ne pot direcționa către împlinirea personală. Nu există iubirea supremă, există mai multe forme de a iubi, important este sa le trăim înainte de a le visa, sa le descoperim înainte de a le cauta, sa le acceptăm înainte de a le refuză. Poate ca vom spune și noi "sunt fericit cu ceea ce am" atunci când ne vom acceptă așa cum suntem, ne vom reinventa și reindragosti de cel căruia i-am jurat " pentru totdeauna". Fericirea nu se cauta, este în noi atata timp cât avem capacitatea de a darui, de a fii empatici, de a renunta la orgolii și de a ne adapta propriile standarde la realitatea concreta. Putem fii fericiti doar luptând pentru fericire.