nu sunt .....

Nu sunt așa cum....as vrea sa fiu
Iubita ta , sărutul tău de dimineață
Nu sunt cum....mi-aș dori eu
O gura de aer , un zâmbet pe față.

Sunt doar gândul tău.... trecător
Atunci când simți ca vrei sa evadezi ,
Sau poate liniștea....clipelor
Pe care le cauți și ai vrea sa crezi.

Sunt o amintire, o clipă retrăită
Atunci când sufletul îți este obosit,
Sunt ....poate, un gând de dor rătăcit
Atunci când vrei sa fii iubit.

Sunt momentul tau de nebunie
Atunci când, nu știi ce vrei să simți,
Sunt adevar dar.... știi ca te minți
Atunci,când te sărut liniștit.

Rătăcind

Ne rătăcim in brațele deziluziei și amăgirii pretinzând că suntem reali.
Ne mințim cu o iubire efemera doar pentru că nu mai știm ce este iubirea și am uitat de acel moment când totul era real.
Ne ancoram într-un prezent derizoriu visând la un viitor abstract. Nimic nu mai este așa cum simțeam în trecut , cuvintele nu ne mai incarca emoțional, visele s-au spulberat și odată cu ele ....speranța că ne vom putea regăsi cândva.
Nimic din ceea ce trăim nu este așa cum am crezut sau poate, nu am avut cu adevărat o credință în trecut. Poate că suntem slabi și nu putem lupta cu propria conștiință , nu ne putem urma visul si nu avem puterea de a renunța la amăgire. Poate conștientizăm nefericirea și nu avem curajul unui nou început fara a privi înapoi. Suntem sclavii pretextelor pentru propria neputință , suntem meschini in fata propriei ființe și lipsiți de puterea unui discernământ crud. Ne este teama de noi dar căutăm refugiu în cei ce nu au puterea de a decide pentru noi. Știm că nimeni nu este arbitrul nostru și totuși ii desemnăm sa aleagă pentru propria viață, propriile sentimente și dorințe. Știm că nu o vor face , știm că nimeni nu poate decide doar pentru că noi suntem mai slabi decât ei.
Nimic din ceea ce a fost nu mai poate fi atunci cand am renunțat să luptăm. Mimam fericirea în propria nefericire și ne lăsăm în brațele efemerului doar pentru a simți că trăim. In acest joc cu propriile sentimente , simțim noi trăiri pe care le iubim mai mult decât pe noi. Sentimente pe care le căutăm pentru a evada din propria minciuna, sentimente de care ne-am îndrăgostit.

doar sperante

Privesc in urma pe drumul meu
Îl simt si acum, împovărat și greu

Caut clipele când tristețea nu ma cuprindea

Si rămân.... doar cu amintirea grea.

*

Umbrită imi era fericirea
Clipelor trecute in zadar
Am căutat lângă mine iubirea
Dar am rămas cu un gust amar.

*

Speranțe trăiam in zorii zilei
Si tainice imi erau gândurile dimineții
Renasteam odată cu primul răsărit

 Dar simțeam ca trăiesc până la asfințit.

*

Apăsătoare era noaptea și clipele împovărate
De sperante si visuri de mult uitate Renuntasem la mine doar pentru a nu simți
Ca viața era cruda si iubita nu pot fii.

*

Nu aveam idealuri marete , nici gânduri fără cuget.
Erau doar sentimente strigate..... fără resunet,
Dorința de a simți...farmecul iubirii

 In viața ce o daruisem ,in schimbul fericirii.

*  
Căutam in mine puterea de a trăi

 In durerea ce mă cuprindea in fiecare zi,
Căutam îmbrățișarea doar pentru a uita

 Ca iubirea, nu este de partea mea.

*

 Cu lacrimi primeam sarutul așteptat

 Și clipa o trăiam..... intr-un oftat, 

De dorințe imi lăsăm sufletul cuprins, Sperând că iubirea inca nu s-a stins. 

*

Cu pasiune ii căutam dragostea in privire Sperând că voi găsi o rază de iubire. 

Ochii lui erau .....reci și goi Iar noi nu mai eram .... noi 

*

Triste erau nopțile când imi era dor

 Sa simt dragostea, să simt că mor, 

Sa renasc cuprinsă de o îmbrățișare, 

Sa trăiesc iubirea si a ei splendoare.

*

 Obosisem să caut iubirea de lângă noi,

 Obosisem să fiu....singura in doi,

 Traiam doar viața de zi cu zi

 Renunțând la dorințele inimii. 

*

Traiam din bucuria pruncului meu

 Căutând să lupt, să nu simtă ce simt eu Sa nu simtă dorința de a primi iubire 

Sa nu trăiască o clipă de dezamagire.

*

 Ma obisnuisem in propria resemnare Uitasem sa caut o îmbrățișare 

Uitasem sau poate vroiam sa uit 

Si, de nicăieri....am primit un sărut. 

*

Nu ma așteptăm vreodata să-i răspund 

Sa trăiesc o clipă.... așa profund

 Sa simt ce nu poți simți

 Sa ascult glasul inimii.

*

 Imi lăsasem sufletul zbuciumat

 Sa trăiască, să se lase sărutat 

Simțeam cum inima îmi tremura

 De fericire ca nu plânge, atunci când saruta. 

*

Cuprinsă in brate, așa cum îmi era dor, Uitasem de mine, simteam acel fior Simțeam o nebunie de dorințe uitate 

Într-un sărut nebun in clar de noapte 

*

Un sărut pătimaș, născut parcă din trecut Simțeam ca de-o viață ne-am cunoscut. 

Un sărut dulce si totuși zbuciumat 

Ma cautai si te lăsai sărutat.

*

 Ma lăsăm purtată in brațele seducției Sărutată fiind....in puterea nopții 

Ne cautam in lumina serii târzii 

Trupurile dornice de plăcerea iubirii.

*

 Renasteam cu fiecare sărut dăruit 

Si traiam clipa, sa simți că ești iubit

 Te priveam, deși nu ne cunoșteam

 Pentru o viață un sărut îți daruiam.