Oameni meschini

Asculta-i pe cei de langa tine, gandeste-te la ei asa cum te-ai gandi la un prieten drag. Poate ca atunci cand iti vorbeste, cand iti cere ajutorul sau cand te priveste in ochi cu speranta sunt ultimele lui puteri, ultimul strigat de ajutor. Avem tendinta sa ramanem indiferenti, viata ne schimba pentru ca uitam sa fim oameni. Devenim animale de prada si ne calcam in picioare pentru a supravietui in acest haos. Valori, principii, credinta...nimic nu ne ghideaza in viata. Poate maine vom fi in genunchi dar nu pentru ca privim in jurul nostru si ne rugam ci pentru ca am cazut si am fost orbiti de manie, ura, invidie. Suntem tot mai singuri pentru ca sinceritatea a devenit o slabiciune iar cei multi se lupta  afisand un zambet meschin.

Masca de pe chip

Suntem prea preocupati ca sa privim in jur, trecem unii pe langa altii indiferenti si uitam sa ne privim in ochi atunci cand ne vorbim. Suntem meschini, ne zambim doar de complezenta crezand ca asa suntem sociabili iar pe chipurile noastre apar riduri de expresie, mult prea tineri fiind, pentru ca stam incruntati. Uitam de vremurile bune si timpul uita de noi, uitam sa ne sunam un prieten drag ( pentru ca oricum nu avem timp sa ne intalnim) si intr-un sfarsit uitam sa traim. Ne refugiem in job, ne ascundem de oameni in propriul camin pentru ca am uitat de noi.  Zilele trec, privim in urma si cautam un pretext pt neputinta noastra " viata m-a facut o persona dura". Cine nu ne lasa sa fim sinceri, sa nu sapam groapa altuia, sa nu fim invidiosi pe succesul lui X, cine ne constrange si ne face indiferenti? Noi ne alimentam in fiecare zi cu ganduri negative si nu ne dam seama k " VOM CADEA IN EA" , acea groapa pe care nu reusim s-o astupam.

O iubire nepretuita

Iubire nepretuita, echilibru, implinire, sentimente pe care le-am cautat in toti acesti ani si nu am stiut k le pot trai vreodata.
Iubire nepretuita... ce ai "coborat" pe pamant si ai luat fiinta innobiland un suflet pierdut , iti multumesc.
Am primit dragostea suprema atunci knd te-am intalnit, ai crescut alaturi de mine, ti-am simtit suflul vietii si am tresarit. Am invatat impreuna sa traim acest sentiment sublim si mi-ai oferit o lectie de viata, ai plamadit in sufletul meu iubirea eterna.
M-ai invaluit in iubire, am renascut precum un fluture in coconul sau si " am zburat" spre inaltul cerului alaturi de tine.
Ce poate fi mai frumos decat imbratisarea ta, privirea ce ma cauta sau "te iubesc mami "?
Iti multumesc iubire cu chip de inger si nume de Sfant.  Iti multumesc MAIA MARIA.

dincolo de cuvinte

"Ochii care nu se vad se uita" dar ochii care nu se privesc? De cate ori ne uitam in ochii celui ce ne vorbeste (poate pentru a nu-i uita) de cate ori ii ascultam sufletul pentru ca " ochii sunt oglinda sufletului"? " Pot sa iert dar nu pot sa uit" si atunci cum putem spune ca am iertat daca ne mutilam sufletul amintindu-ne trecutul. "O fapta recunoscuta este pe jumatate iertata", uneori ceea ce recunoastem sau regretam nu este iertat. Cine poate spune ca traieste atunci cand stie ca nu este iertat? " Timpul vindeca ranile" dar as spune ca raman cicatricile. Atunci cand le privim ne amintim ca am fost raniti si...iertam dar nu uitam, ne ascultam dar nu ne privim pentru ca nu avem puterea de a trece dincolo de cuvinte si de a privi in suflet. "Vai de cel care, după ce deschide ușa camerei seara, nu are cui spune: "Bună seara""( Octvian Paler). https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Octavian_Paler Doua cuvinte simple pe care le pretuiesti atunci cand esti singur dar le urasti atunci cand esti singur in doi pentru ca dincolo de ele nu mai gasim cuvinte. Doua cuvinte care definesc nu numai sfarsitul zilei ci poate un nou inceput. Un inceput pentru a ne privi, a ierta, a vindeca sufletul plin de cicatrici.